Diureticele în hipertensiunea pulmonară

 

Diureticele prescrise în hipertensiunea pulmonară

Diureticele reprezintă un tip de medicamente utilizate pentru tratarea edemelor, care apar frecvent în cazul hipertensiunii pulmonare (HTP) și al hipertensiunii arteriale pulmonare (HTAP). Edemele sunt o manifestare a prezenței lichidelor acumulate și rămase blocate în diferite părți ale corpului, iar diureticele ajută organismul să elimine excesul.

Hipertensiunea pulmonară în sine poate provoca edeme, dar persoanele cu HTP pot suferi de edeme și din cauza unor afecțiuni conexe, cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă. Edemele pot fi, de asemenea, un efect secundar al medicamentelor utilizate pentru tratarea HTP, cum ar fi blocantele canalelor de calciu și antagoniștii receptorilor endotelinei.

Persoanele cu edem pot prezenta simptome precum:

• • Umflături la nivelul picioarelor și brațelor
  • Piele care pare întinsă sau lucioasă
  • Pielea rămâne cu adâncituri după ce a fost apăsată timp de câteva secunde
  • Senzație de greutate la nivelul picioarelor
  • Ascită (creșterea dimensiunii stomacului)

Iată patru lucruri care trebuie cunoscute despre diuretice:

1. Diureticele acționează în moduri diferite

Diureticele reprezintă o clasă de medicamente care ajută organismul să elimine apa și lichidele în exces. Medicul le prescrie în funcție de simptome și de gravitatea edemului.
Există mai multe tipuri de diuretice, care acționează în moduri diferite. Majoritatea diureticelor afectează modul în care rinichii elimină excesul de electroliți (săruri) precum sodiu, clorură și potasiu. În general, excesul de lichid va urma calea sării și va fi excretat.

Este posibil să fie recomandate mai multe tipuri de diuretice, simultan:

• • Diuretice tiazidice – determină rinichii să elimine mai mult sodiu și apă din organism prin urină. Aceasta se realizează prin blocarea reabsorbției sării din urină în sânge. Diureticele tiazidice sunt disponibile sub formă de comprimate, care se administrează pe cale orală.
  • Diuretice de ansă – acționează într-o altă parte a rinichiului, numită ansa lui Henle, pentru a opri reabsorbția sării din urină în sânge. Acest lucru duce la eliminarea unei cantități mai mari de sare și apă prin urină. Diureticele de ansă pot fi administrate pe cale orală sau intravenoasă
  • Diuretice care protejează nivelul potasiului – ajută rinichii să elimine excesul de sare și apă fără a pierde prea mult potasiu. Acestea blochează aldosteronul, un hormon care indică rinichilor să rețină sarea și apa. Diureticele care economisesc potasiul sunt disponibile sub formă de comprimate care se administrează pe cale orală.
  • Inhibitorii anhidrazei carbonice – blochează proteina care transformă acidul carbonic în apă și dioxid de carbon, ceea ce duce la creșterea cantității de sodiu, potasiu și apă în urină. Deși inhibitorii anhidrazei carbonice nu au un efect diuretic puternic, un medicament din această clasă — acetazolamida — poate trata PH-ul prin reducerea inflamației pulmonare.

2. Trebuie să te pregătești pentru vizite mai frecvente la toaletă

Diureticele cresc cantitatea de sare și lichide excretate în urină, ceea ce determină o nevoie de a urina mai des.
Discută cu medicul tău despre momentul optim pentru administrarea diureticelor. Pentru dozarea de două ori pe zi, momentul optim ar putea fi dimineața sau după-amiaza devreme, astfel încât să nu te trezești de mai multe ori în timpul nopții, pentru a merge la toaletă.

Administrarea de diuretice nu determină apariția de probleme majore. Cu toate acestea, ca majoritatea medicamentelor, diureticele pot provoca efecte secundare, cum ar fi:

• • Amețeli
  • Deshidratare
  • Tensiune arterială scăzută
  • Dureri de cap
  • Oboseală
  • Greață
  • Constipație
  • Crampe musculare

Efectele secundare rare, mai grave, ale administrării diureticelor includ:

• • Pierderea auzului sau tinitus (țiuit în urechi)
  • Leziuni renale
  • Leziuni hepatice
  • Guta
  • Palpitații cardiace (bătăi neregulate ale inimii)
  • Dezechilibru electrolitic

3. Este posibil să fie necesară o modificare a alimentației și privind consumul de lichide.

Diureticele modifică modul în care organismul gestionează anumiți electroliți și apa. În funcție de starea medicală, simptome și tipul de diuretic administrat, este posibil să fie necesare modificări în alimentație. Discută cu medicul tău despre recomandările specifice pentru tine.

Consumul de lichide: Insuficiența cardiacă este o cauză frecventă a hipertensiunii pulmonare. Dacă suferi și de insuficiență cardiacă, medicul îți poate recomanda o limitare a consumului de lichide la 6-9 pahare pe zi.

Consumul de sodiu: Creșterea cantității de sodiu (sare) din dietă poate agrava simptomele edemelor, provocând retenție de lichide. Medicul poate recomanda reducerea consumului de sare, pentru a limita acest efect.

Consumul de potasiu: Majoritatea diureticelor pot reduce nivelul de potasiu, ceea ce se numește hipokaliemie. Medicul îți va verifica nivelul de potasiu și poate recomanda suplimente de potasiu.
După cum le sugerează și numele, diureticele care protejează potasiul nu provoacă de obicei hipokaliemie. Cu toate acestea, ele pot crește prea mult nivelul de potasiu, ceea ce se numește hiperkaliemie. Simptomele nivelului ridicat și scăzut de potasiu sunt similare și includ slăbiciune musculară, crampe musculare și palpitații cardiace.

4. Este important să fii atent la simptome în timpul tratamentului cu diuretice

Când îți sunt prescrise diuretice, medicul tău va stabili analize regulate de sânge, pentru a verifica nivelul electroliților și funcțiile renală și hepatică, precum și pentru a depista eventualele efecte secundare grave.
De asemenea, este importantă o monitorizare regulată a simptomelor și acasă, pentru a ști când este necesar să soliciți asistență medicală. Medicul poate cere o monitorizare continuă a greutății corporale, prin cântărire zilnică. Dacă iei în greutate mai mult de 1 kg într-o singură zi sau mai mult de 2 kilograme într-o săptămână, trebuie să te adresezi imediat medicului curant.

Alte semne de avertizare care indică necesitatea de a solicita îngrijiri medicale imediate includ următoarele:

• • Tuse frecventă
  • Senzație de lipsă de aer în repaus
  • Umflarea și disconfortul crescut la nivelul picioarelor și gleznelor
  • Amețeli sau confuzie noi sau agravate
  • Lipsa poftei de mâncare
  • Incapacitatea de a sta întins sau de a dormi bine

Discută cu medicul tău curant pentru a afla care este cel mai bun tratament pentru edem în cazul tău și la ce efecte secundare trebuie să fii atent!

Discută cu alte persoane care te înțeleg!