Dieta în hipertensiunea pulmonară: recomandări generale pentru pacienți

Introducere

Dieta și nutriția sunt importante pentru toată lumea, deoarece pot determina starea generală de sănătate. De aceea, pacienții care suferă de HTP trebuie să fie deosebit de conștienți de ceea ce poate contribui la reducerea riscurilor și la îmbunătățirea calității vieții.
Anumite alimente și vitamine pot interacționa cu medicamentele, provocând acumularea de lichid în exces în organism, numită edem, precum și greață și disconfort. Există, de asemenea, alimente care sunt mai susceptibile decât altele de a provoca hipertensiune arterială și obezitate.

Studiul „Obesity and Pulmonary Hypertension: A Review of Pathophysiologic Mechanisms” a raportat că 5% dintre persoanele altfel sănătoase, cu un IMC mai mare de 30 kg/m2, suferă de HP moderată sau severă. O dietă nesănătoasă și supraponderalitatea sau obezitatea pot duce la slăbirea mușchilor, hipertensiune arterială, colesterol ridicat, precum și la boli secundare, cum ar fi apneea de somn și bolile de inimă. Prin urmare, pacienții care suferă deja de HP prezintă un risc mai mare de insuficiență cardiacă dreaptă.

1. De ce contează alimentația în hipertensiunea pulmonară?

    • Poate reduce retenția de apă și edemele (umflarea picioarelor, creștere rapidă în greutate).
    • Susține funcția inimii și a plămânilor, ajutând la o toleranță mai bună la efort.
    • Contribuie la menținerea unei greutăți stabile, ceea ce poate îmbunătăți calitatea vieții.

Aceste recomandări sunt generale și trebuie adaptate la fiecare pacient în parte, în funcție de tratament, de funcția cardiacă și renală.

2. Controlul sării (sodiului)

    • Excesul de sare favorizează retenția de apă și poate agrava simptome precum dispneea și umflarea membrelor inferioare.
    • Evită să adaugi sare în plus în farfurie și redu cantitatea folosită la gătit.
    • Limitează alimentele foarte sărate:
      – mezeluri, cârnați, șuncă, afumături
      – brânzeturi sărate (telemea, cașcaval foarte sărat)
      – conserve, supe și sosuri instant, bulion concentrat cu mult sodiu
      – murături, snacks-uri sărate, chipsuri, sticksuri
      – fast-food și produse semi-preparate.
    • Citește etichetele și alege produse cu conținut redus de sodiu (ideal <0,3 g sare / 100 g sau „low sodium”).
    • Nu utiliza înlocuitori de sare (sare dietetică, cu potasiu) fără acordul medicului – pot fi periculoși dacă ai probleme renale sau iei anumite medicamente (de exemplu diuretice care economisesc potasiu).

3. Controlul lichidelor și monitorizarea greutății

Mulți pacienți cu hipertensiune pulmonară primesc recomandări privind limitarea aportului de lichide.

În absența unei alte indicații, se recomandă adesea 1,5–2 litri de lichide pe zi (apă, ceai, supă, lapte etc.), dar volumul exact trebuie stabilit de medicul curant.

Atenție: Ține cont că și supele, fructele zemoase și iaurturile se adaugă la totalul de lichide!

Cântărește-te zilnic, în aceeași condiție (de obicei dimineața, după urinare și înainte de micul dejun): o creștere bruscă de 2–3 kilograme în câteva zile poate însemna retenție de lichide și trebuie anunțat medicul.

Respectă cu strictețe schema de diuretice recomandată și nu modifica dozele fără acordul echipei medicale.

4. Model alimentar recomandat

Un model frecvent sugerat este apropiat de dieta mediteraneană, adaptată restricțiilor de sare și lichide.

Alimente de preferat:

    • Legume proaspete sau gătite (fierte, la abur, la cuptor), de toate culorile.
    • Fructe în porții moderate (2–3 porții/zi, adaptate la indicațiile de lichide și zaharuri).
    • Cereale integrale: pâine integrală, ovăz, orez integral, paste integrale.
    • Leguminoase: fasole, linte, năut, mazăre – surse importante de proteine și fibre.
    • Pește (în special pește gras de 1–2 ori pe săptămână), carne slabă de pui/curcan, ouă în cantități adaptate.
    • Lactate cu conținut redus de grăsimi (dacă sunt tolerate și nu există restricții).
    • Grăsimi sănătoase: ulei de măsline, rapiță, nuci și semințe (în cantități moderate).

Alimente de limitat sau evitat:

    • Produse ultraprocesate (mezeluri, fast-food, snacks-uri sărate).
    • Băuturi carbogazoase cu mult zahăr și băuturi energizante.
    • Excesul de dulciuri concentrate (prăjituri cu mult zahăr și grăsimi, ciocolată în cantitate mare).
    • Grăsimi saturate în exces (carne grasă, prăjeli, margarine hidrogenate).

5. Fierul, vitaminele și suplimentele de minerale și vitamine

Deficitul de fier sau unele deficite de vitamine pot agrava oboseala și toleranța la efort.

Surse bune de fier:

    • carne slabă de vită, ficat (dacă este permis), ouă,
    • leguminoase (linte, năut, fasole),
    • legume verzi (spanac, broccoli, ștevie).

Combina fierul cu alimente bogate în vitamina C (ardei, citrice, fructe de pădure, roșii) pentru a-i îmbunătăți absorbția.

Suplimentele de fier, vitamina D, B12 sau altele se iau doar la recomandarea medicu-lui, pe baza analizelor de sânge.

6. Organizarea meselor și controlul greutății

    • Mese mai mici și mai dese (4–5 pe zi) pot fi mai ușor de tolerat decât 2–3 mese foarte mari.
    • Un stomac foarte plin poate accentua senzația de lipsă de aer.
    • Menține o greutate cât mai stabilă:
      • supraponderalitatea poate crește efortul asupra inimii și plămânilor;
      • o scădere accentuată și neintenționată în greutate trebuie semnalată medicului.

Evită curele de slăbire drastice sau dietele „la modă” fără consult medical.

7. Sfaturi practice de zi cu zi

    • Gătește cât mai mult acasă, pentru a controla cantitatea de sare și tipul de grăsimi folosite.
    • Pregătește-ți gustări sănătoase (morcovi cruzi, fructe, iaurt, nuci nesărate în cantitate mică), pentru a evita opțiunile „de urgență” nesănătoase.
    • Notează tot ce mănânci și cât bei într-un carnețel sau într-o aplicație, mai ales dacă ai recomandări stricte.
    • Orice întrebare legată de alimentație discut-o cu medicul curant sau cu un nutriționist cu experiență în boli cardiace/pulmonare.

Atenție: Aceste recomandări nu înlocuiesc consultul medical. Fiecare pacient are particularități (tratament, comorbidități, funcție renală, analize) care pot impune reguli diferite.